DERMATOCHALAZIS
Dermatochalazis-ul reprezintă „piele în exces” la nivelul pleoapei superioare, determinat de înaintarea în vârstă. Odată cu aceasta din urmă, țesuturile de la nivelul pleoapei se întind, iar mușchii care susțin aceste țesuturi în poziție se slăbesc. Astfel, un exces mare de piele și grăsime se poate aduna deasupra pleoapei superioare. Colagenul de sub piele se înmoaie, ceea ce poate facilita proiectarea sub piele lasta a unor fragmente de grăsime din orbită.
PTOZA PALPEBRALA
Odată cu înaintarea în vârstă, mușchiul ridicător al pleoapei superioare se slăbește, determinând lașarea pleoapei. Daca pleoapa superioara este „căzută” suficient încât să acopere orificiul pupilei, acest lucru poate afecta vederea.
Simptome:
- împiedicarea vederii prin acoperirea orificiului pupilei;
- poziție vicioasă a capului și gatului;
- reducerea vederii periferice (amputarea câmpului vizual superior);
- lăcrimare în exces;
- senzație de corp străin;
- senzație de arsura;
- ochi roșu;
- secreții albicioase.
ENTROPIONUL si ECTROPIONUL
Ambele afecțiuni apar de cele mai multe ori la nivelul pleoapei inferioare. Întoarcerea pleoapei înăuntru face că genele și pielea să se frece de cornee, iar întoarcerea pleoapei în afara face că suprafața ochiului să se usuce și să devină neprotejată, facilitând astfel infecțiile de suprafață oculară. Aceaste afecțiuni sunt rare la copii și adulții tineri, însă afectează cam 2%-5% dintre adulții care depășesc vârsta de 60 ani..
Simptome:
- Senzație de iritare oculara și durere;
- Roșeață oculara;
- Sensibilitate la lumina (fotofobie);
- Lăcrimare excesivă;
- Senzație de nisip în ochi sau de corpi străini;
- Secreții mucuoase;
- Scăderea acuității vizuale.
XANTELASMA
Xantelasmele sunt colecții de colesterol la nivelul pielii pleoapelor având aspectul de „plăci galbene”, de diverse forme și dimensiuni. Apar atât la nivelul pleoapei superioare, cât și al celei inferioare, la persoanele cu un nivel de colesterol sistemic crescut, dar nu numai. Xantelasmele nu presupun niciun risc atunci când se dezvoltă, nu sunt dureroase, dar pot fi extrem de inestetice. Normalizarea nivelului colesterolului din sânge nu va duce la retragerea xantelasmelor deja formate sau la diminuarea lor în dimensiune.
ALTE FORMATIUNI PALPEBRALE
La nivelul pielii pleoapelor, cât și a pielii din jurul ochilor se pot dezvolta nenumărate varietăți de formațiuni: chiște, nevi („alunițe”), papiloame, veruci etc. În Clinică se realizează diferite intervenții chirurgicale de excizie a formațiunilor palpebrale și din regiunea din jurul ochilor. Toate aceste intervenții se realizează sub anestezie locală și nu sunt dureroase. În funcție de aspectul clinic al formațiunilor, acestea se scot printr-o procedură simplă în limite de siguranță anatomo-patologică, sau prin proceduri mai complexe, care asociază tehnici de reconstrucție a marginii libere a pleoapei sau lambouri cutanate.
ȘALAZIONUL
Salazionul este o umflatură la nivelul marginii pleoapei. Se mai numește și chist meibomian. Cauza apariției este blocarea uneia din glandele de la marginea pleoapei (glanda Meibomius). Glandele Meibomius au rolul de a secreta uleiul din filmul lacrimal; când în una din aceste glande uleiul se îngroașă, acesta nu se mai elimina eficient și se acumulează într-un mic „chist” la nivelul pleoapei. De foarte multe ori un șalazion se poate forma în urma unui orjelet (cunoscut popular că urcior).
PTERIGIONUL
Pterigionul este o membrană fibrovasculara care crește dinspre conjunctiva (partea alba a ochiului) înspre cornee (partea transparentă din față a ochiului). Pterigionul poate invada corneea până la acoperirea în totalitate a orificiului pupilar, împiedicând astfel vederea. Dar și un pterigion mic, chiar daca nu ajunge până în fața orificiului pupilar, poate afecta vederea prin inducerea unor dioptrii aberante
Simptome:
- Pterigionul de dimensiuni foarte mici este de obicei asimptomatic.
- Pterigionul de dimensiuni medii – mari poate determina:
– roșeață oculară;
– senzație de ochi iritat, arsură, mâncărime;
– senzație de corp străin
– scăderea până la totala a acuității vizuale (prin acoperirea orificiului pupilei)
DEFICITUL DE CELULE STEM LIMBICE
Celulele stem limbice se află la linia de demarcație dintre partea din față albă a ochiului (scleră+ conjunctiva) și partea din față transparentă a ochiului (cornee). Celulele stem oculare au rolul de graniță între cele două zone, împiedicând conjunctiva să invadeze corneea, astfel mentinandu-se transparența corneei. Un alt rol este de a regenera în permanență epiteliul corneean (stratul cel mai superficial al corneei).
Simptome:
- Durere oculară;
- Vedere încețoșată;
- Scăderea acuității vizuale până la totală;
- Iritație oculară;
- Roșeață oculară;
- Senzație de arsură;
- Lăcrimare excesivă;
- Secreții oculare albicioase.
Părerile Pacienților Noștri
Descoperă părerile și experiențele pacienților noștri, care atestă calitatea serviciilor noastre și rezultatele remarcabile în îngrijirea ochilor!
Aveți nevoie de ajutor?
Aveți o întrebare sau vreți să vă ajutam cu o programare? Alegeți metoda prin care doriți să ne contactați și hai să vorbim!